Tubing in the summertime​

​​​Tubing este o activitate recreaţională în care un individ călăreşte partea superioară a unui colac (cameră de aer) inelar, fie pe apa, zăpadă sau în aer. Colacele sunt cunoscute sub numele de ″gogoși″ sau ″biscuiți″, datorită formei lor.
Tubing pe apă are două forme: tractat și liber-plutitor, cunoscut şi sub numele de tubing rivier. Potrivit Time Magazine, inventarea tubingului este pretinsă în Thailanda de către Prințesa Chumbhot de Nagar Svarga cândva la mijlocul secolului al XX-lea.
Tubingul tractat are loc, de obicei, pe un volum mare de apă, un lac sau râu. Unul sau mai mulţi piloţi de colace (deseori numiţi "tuberi") îşi leagă colacele de o ambarcaţiuni nautică, cum ar fi o barcă cu motor. Riderii sunt apoi remorcaţi prin apă de ambarcațiune.
În tubingul liber-plutitor, riderii colacelor sunt nelegaţi și se lasă purtaţi de curentul unei căi navigabile. Tuberii vâslesc cu mâinile și de multe ori folosesc mănuși palmare pentru a pilota.  Colacele pot fi echipate cu huse protectoare, ţesături care acoperă fundul colacului, părţile laterale, şi au manşetă care acoperă diametrul interior, lăsând loc sportivului să stea. Pot fi dotate cu buzunare, suporturi și au mânere de prindere. Nu se recomandă legături de colac sau folosirea de frânghii, întrucât sportivul se poate bloca sau înfăşura în ele şi riscă să se înece. Ca în toate sporturile nautice se recomandă purtarea de echipament adecvat de siguranță, cum ar fi veste de salvare, încălțăminte de protecție pentru apă și căști de protecție. Tubingul pe ape de recirculaţie poate fi distractiv și antrenant, dimensiunea colacului permiţând unui tuber o plimbare pe râu într-o manieră liberă, neîntâlnită în rafting sau caiac. Sportivii pot utiliza articole precum cutii și plase cu ochiuri pentru a transporta obiecte personale mici și a ambala gunoiul, cutiile și sticlele rămase din călătoria lor.
O variantă de tubing tractat este kite-tubing-ul, unde practicantul stă pe o saltea construită dintr-un material uşor, fiind tras nemilos de o barcă cu motor. Salteaua, care seamănă cu un zmeu imens sub forma unei pisici de mare, are un suport de fixat picioarele şi mânere pentru a putea fi direcţionată..cât de cât. Salteaua pneumatică se leagă cu o coardă de barcă, iar când aceasta o trage pe apă, ″extremerul″ se înalţă deasupra apei câţiva metri buni, destul încât să ţi se facă frică doar la gândul că va urma şi impactul cu apa. Impact ce pare şi este violent, mai ales dacă ai nefericitul ghinon de a cădea în poziţii ciudate şi dureroase. În România nu se practică acest sport extrem, întrucât nu există magazine care să vândă device-uri de kite-tubing, fiind considerat foarte periculos. Rămânem la colacii ″gogoşi″...​​